- Nu fac alte investigații paraclinice în afara electrocardiogramei (ECG) deși ani de zile am efectuat astfel de investigații, de la cele mai simple (ECG, măsurare index braț) până la cele mai complexe (intervențiile de revascularizare miocardică percutană). Motivele pentru care nu fac ecografie cardiacă, test ECG de efort, monitorizări Holter sau de tensiune arterială, examene Doppler de artere sau vene etc., deși le-am făcut atâția ani în perioada activității mele din spital, sunt următoarele:
– efectuarea acestora ar prelungi mult durata vizitei pacientului și ar putea da peste cap programările altor pacienții; o ecografie cardiacă ar putea dura între 30 și 45 minute, pregătirea pacientului pentru o monitorizare Holter poate dura peste 30 minute etc.
– pentru a fi făcute corespunzător, ar trebui să efectuez un număr suficient de mare de astfel de investigații, pe o perioadă determinată de timp, pentru a-mi menține îndemânarea și nivelul de interpretare corespunzător; numărul mic de pacienți pe care îi examinez și supraveghez nu asigură o astfel de condiție
– sunt adeptul îngrijirii pacientului de către echipe de medici care comunică și colaborează între ei; în astfel de echipe intră și medici dedicați pentru aceste investigații cardiovasculare.
2. Nu efectuez consulturi de cardiologie în contract cu casele de sănătate. Este o discuție largă și complicată legată de contractele de servicii în relația cu casele naționale de sănătate.
3. Nu emit, prin urmare, rețete compensate, concedii medicale și alte documente specifice sistemului public de asigurări de sănătate. Îmi dau seama că este un mare neajuns pentru pacienți dar consider că nu aș putea efectua consultul de cardiologie la standardele pe care mi le impun dacă le-aș efectua în contract cu casele de asigurări de sănătate.
4. Nu pot gestiona urgențele medicale. Un pacient care prezintă simptome care ar putea fi expresia unei urgențe medicale (de exemplu, durere acută de piept) va pierde timp prețios pentru a se programa la cabinet în loc să meargă de îndată la un departament de urgență (cameră de gardă). Chiar dacă ar putea fi văzut la cabinet de îndată ce solicită acest lucru, e foarte probabil ca să fie îndrumat de mine tot la camera de gardă deoarece numai acolo există infrastructura medicală necesară confirmării sau excluderii unei urgențe medicale. Această opinie a mea este bine susținută de numeroase cazuri pe care le-am întâlnit în practica mea de 30 ani.
5. Nu ofer consultații de medicină internă deși am această specialitate.
6. Nu ofer consultații la domiciliu. Am efectuat astfel de consultații câțiva ani plecând de la premiza că sunt necesare pacienților care nu se pot deplasa la un cabinet medical. Dar experiența mi-a arătat că doar examenul clinic (și, eventual ECG) nu rezolvă multe lucruri deoarece de cele mai multe ori sunt necesare și alte investigații care,oricum, impun deplasarea pacientului la o unitate medicală. În plus, examinarea pacientului la domiciliul său nu se poate efectua corespunzător, așa cum se face într-un cabinet medical. Pacienții greu deplasabili pot fi aduși la cabinet de aparținători cu ajutorul scaunului cu rotile sau cu ajutorul unui serviciu de ambulanță.
7. Nu consult pacienți cu vârsta mai mică de 18 ani deoarece specialitatea pe care o am nu permite acest lucru. Pentru această categorie de pacienți, există medici cardiologi pediatri.