Încă de la începutul practicii mele private, de ambulator, fac singur electrocardiograma, ca parte intergrantă a consultului de cardiologie, în timpul acestuia și în același cabinet unde văd pacientul. Sunt printre puținii medici cardiologi, pe care îi cunosc, care fac acest lucru. Practica curentă este ca electrocardiograma să fie efectuată pacientului de către asistenta medicală înainte ca acesta să intre în cabinetul de consultații, la medic.
Argumentele pentru care am adoptat această practică sunt următoarele:
- sunt sigur că poziționez electrozii precordiali și ai membrelor în poziția corespunzătoare
- pot să îmi aleg segmentul de traseu electrocardiografic pe care îl înregistrez dintr-un segment de monitorizare mai lung
- pot monitoriza traseul electrocardiografic cât timp doresc sau este cât timp este necesar pentru a obține informațiile de care am nevoie. Asistenta medicală nu are date despre patologia pacientului și nu știe ce caută medicul să afle. Ea va înregistra un traseu standard care poate să surprindă sau nu informațiile necesare
- decid să efectuez electrocardiograma doar atunci când aceasta este necesară, evitând, astfel, proceduri inutile, câștigând timp pe care îl aloc anamnezei, examenului clinic sau discuției cu pacientul
- pot efectua manevre speciale în timpul efectuării electrocardiogramei, precum compresia de sinus carotidian, atunci când sunt necesare pentru diagnostic (de exemplu, când este necesară rărirea ritmului ventricular pentru a evidenția ritmul atrial anormal)
- evit dezbrăcarea și îmbrăcarea de două ori a pacientului: întâi în camera unde asistenta efectuează electrocardiograma apoi în cabinetul medicului, pentru examenul clinic
- pot repeta electrocardiograma chiar în momentul în care surprind o aritmie în timpul examenului clinic; sunt situații în care atunci când asistenta efectuează electrocardiograma acesta să nu aibe aritmie cardiacă și aritmia să apară în timpul examenului clinic. Pentru a o surprinde, este necesară efectuarea electrocardiogramei chiar în acele momente, ad hoc.
- înregistrez traseul electrocardiografic în format digital, ceea ce îmi permite compararea ușoară a traseului actual cu cele anterioare ale pacientului ori efectuarea unor măsurări de precizie ale unor intervale pe traseu, cu instrumente digitale. De asemenea, pot alege, a doua oară, ce segment din cel înregistrat, să îl imprim pe hârtie și în ce mod (sunt cazuri în care, pentru evidențierea potrivită a morfologiei complexelor QRST, imprimarea să trebuie să fie făcută în fomat de 3 x 4 derivații în loc de formatul standard de 2 x 6 derivații). De obicei, practica curentă presupune ca asistenta să înregistreze traseul pe hârtia specială pentru ECG, într-un format standard, să o predea pacientului și acesta să intre cu ea în cabinetul medicului. În plus, hârtia de ECG este termosensibilă și, în timp, traseul electrocardiografic se va șterge făcând documentul greu de interpretat.
Electrocardiograma rămâne o metodă utilă și la îndemnână pentru a obține informații necesare despre structura și funcția cardiacă. Ca orice altă investigație medicală, ea trebuie să răspundă unor întrebări pe care medicul și le pune în fața unui anumit pacient, în contextul general al planului de diagnostic particular al acestuia.